Deleanu

News Events Publication

EXECUTAREA SILITA INDIVIUALA vs EXECUTAREA SILITA COLECTIVA

23/10/2015

Cele 2 notiuni privesc modalitati de aducere la indeplinire a unei obligatii prin constrangere, in ipoteza in care acestea nu se aduc la indeplinire de buna voie – Obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la indeplinire de bunavoie – art. 622 Noul Cod de procedura civila.

 

  1. Executarea silita individuala, este reglementata de dispozitiile art. 622 si urm. din Noul Cod de Procedura Civila.

 

Legiuitorul prin dispozitiile Noului Cod de Procedura Civila Procedura, a instituit reguli si termene stricte si imperative, de la care nu se poate deroga, prin care se poate aduce la indeplinire obligatia rezultata dintr-un titlu executoriu.

 

Astfel:

 

-          Executarea silita se poate efectua numai in temeiul unui titlu executoriu. Constituie tilturi executorii hotararile executorii, hotararile cu executare provizorie, hotararile definitive, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri care potrivit pegii pot fi puse in executare – art. 632 NCPC.

 

In iptoeza in care, creditorul este in posesia unui titlu executoriu, altul decat o hotarare judecatoreasca (cazul contractelor de credit), acestea pot fi puse in executare numai daca sunt investite cu formula executorie – art. 640 indice 1 NCPC.

 

Investirea cu formula exeutorie presupune o procedura judiciara, finalizata prin pronuntarea unei hotarari de admitere sau respingere a cererii de investire.

 

Respectiva hotarare poate face obiectul apelului  - in ipoteza in care cererea a fost respinsa, sau a contestatiei la executare, pentru considerente de legalitate  - in ipoteza in care cererea a fost admisa.

 

Aceasta presupune o noua procedura in fata instantelor de judecata, hotararea pronuntata urmare a contestatiei la executare fiind de asemenea supusa cailor de atac.

 

Mentionam totodata ca, astfel cum reiese din economia art. 640 indice 1 NCPC, Doar urmare a solutionarii in mod definitiv a investirii cu formula executorie, poate fi demarata procedura efectiva de executare silita.

 

-          Creditorul este obligat sa avanseze cheltuielile necesare indeplinirii actelor de executare, potrivit dispozitiilor luate de executor – art. 646 alin. 1 NCPC.

 

Aceasta ar presupune indisponibilizarea unor sume de bani importante (raportat si al creanta pentru care a fost pornita executarea silita), care vor fi recuperare cu dificultate din valorificarea bunurilor supuse urmaririi silite.

 

Neavansarea sumelor da dreptul executorului judecatoresc de a dispune amanarea judecatii in temeiul art. 669 NCPC.

 

-          Executarea silita poate fi demarata doar ulterior incuviintarii executarii silite – Executarea silita poate porni numai la cererea creditorului. Executorul judecatorec se pronunta asupra incuviintarii executarii silite, prin incheiere, fara citarea partilor. Motivare incheierii se face in cel mult 7 zile de la prronuntare – art. 663 si 665 NCPC.

 

De mentionat faptul ca, executorul judecatoresc poate respinge cererea de incuviintare a executarii silite, pentru mai multe motive astfel cum sunt expuse la alin. 5 al art. 665 NCPC, inclusiv  daca exista alte impedimente prevazute de lege, legiuitorul reglementand astfel o paleta foarte larga de analizare a neregularitatilor unui titlu exeutoriu, cazurile prevazute la alin. 5 al art. 665 NCPC fiind astfel expuse la modul exemplificativ iar nu limitativ.

 

Totodata, Incheierea prin care se respinge cererea de incuviintare a executarii silite poate fi contestata de catre creditor, in termen de 15 zile de la comunicare, la instanta de executare.

 

iar, Incheierea prin care s-a dispus incuviintarea executarii silite poate fi supusa controlului instantei de executare pe calea contestatiei la executare in conditiile legii­ – alin. 6 al art. 665 NCPC, hotararea pronuntata in cauza, putand fi de asemenea supusa cailor de atac prevazute de lege

 

In ambele cazuri, suntem din nou in prezenta unei proceduri judiciare, ce presupune derularea unui litigiu cu toate consecintele ce decurg din acesta – anagajarea de avocati in vederea formularii de aparari, administrarea de probe, exercitarea cailor de atac, etc.

 

-          Ulterior incuviintarii in mod definitiv a cererii de executare silita, executarea silita propiru-zisa poate fi demarata, sub sanctiunea nulitatii, doar ulterior instiintarii debitorului – Actele de executare silita nu pot fi executate decat dupa expirarea termenului aratat in somatie, sau in lipsa acesteia, in cel prevazut in incheierea prin care s-a incuviintat executarea -­ art. 672 NCPC

 

-          Orice creditor poate interveni in cursul executarii silite pornite de un alt creditor ­– art. 689 NCPC.

 

Aceasta presupune derularea aceleasi proceduri greoaie mentionata mai sus, cu aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor art. 663 si 665 NCPC.

 

-          Oricand in cursul executari silite, aceasta poate fi suspendata – Executarea silita se suspenda in cazurile in care aceasta este prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta ­– art. 700 NCPC.

 

-          Orice eroare sau neregularitate ivita in cursul executarii silite, poate fi speculata de catre debitor si supusa controlului judecatoresc pe calea unei contestatii la executare in temeiul art. 711 NCPC, iar Nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi, sau la efectuarea oricarui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum si a actelor de executare subsecvente – art. 703 NCPC.

 

-          Debitorul are la dispozitie un termen de 15 zile de la aplicarea sechestrului pentru a plati suma datorata – art. 752 NCPC, iar in conformitate cu prevederile art. 758 NCPC, Vanzarea nu se va putea face in mai putin de 2 saptamani de la data expirarii termenelor prevazute la art. 752 (...).

 

-          Evaluarea bunului urmarit se face direct de catre executorul judecatoresc, sau la cererea partilor, de un expert numit de asemenea de catre executorul judecatoresc – art. 853 NCPC.

 

Prin urmare, sub acest aspect, creditorul urmaritor nu are la dispozitie posibilitatea de a desemna un evalutator propriu, sau de a alege un evalutator dintre mai multe oferte.

 

-          Limitele la care poate fi valorificat bunul scos la licitatie sunt expres prevazute de legiuitor:

 

In cazul in care la prima licitatie nu este oferit pretul la care imobilul a fost evaluat, a doua  licitatie va incepe de la pretul de 75% din pretul de pornite al primei licitatii. Daca nu se obtine pretul de incepere a licitatiei, si exista cel putin 2 licitatori, la acelasi termen bunul va fi vandut la cel mai mare pret oferit, dar nu mai putin  de 30% din pretul de pornire al primei licitatii – alin. 8 al art. 845 NCPC.

 

Daca nici la a doua licitatie imobilul nu a fost adjudecat, la cererea creditorului, executorul judecatorec va putea stabili o noua licitatie, licitatie care va incepe de la pretul de 50% din pretul de pornire al primei licitatii. Daca nu se obtine acest pret, si exista cel putin 2 licitatori, bunul va fi vandut la data respectiva la cel mai mare pret oferit, chiar daca acesta este mai mic decat valoarea creantei ori a garantiei – alin. 9 al art. 845 NCPC.

 

 

  1. Executarea silita colectiva, presupune valorificarea bunurilor - garantate sau nu, in cadrul procedurii instituite de Legea 85/2014 (fosta Lege 85/2006).

Legea 85/2014 reprezinta o procedura judiciara, speciala, colectiva si concursuala, institutia in vederea valorificarii bunurilor debitoarei in scopul acoperrii masei credale.

 

Elementul esential care diferentieaza valorificarea instituita de Legea Insolventei fata de valorificarea pe dreptul comun, este reprezentat de CONTROLUL pe care un creditor majoritar - garantat sau nu, il detine in cadrul procedurii prevazute de Legea 85/2014.

 

Calitatea de creditor majoritar, ii confera respectivului creditor posibilitatea de a “controla” derularea procedurii de insolventa indeosebi in ceea ce priveste modalitatea de valorificare a bunurilor debitoarei.

 

Aceasra presupune ca, printr-o decizie in acest sens a Adunarii creditorilor, creditorul majoritar poate decide conform propriei voine si interese modalitatea de vanzare a bunurilor debitoarei – indiferent ca este creditor garantat sau nu.

 

In acest sens, se poate deroga de la normele generale de drept comun, creditorul majoritat putand stabili reguli proprii de valorificare a bunurilor, prin stabilirea in sarcina lichidatorului judiciar a propriilor reguli de valorificare, indeosebi cu privire la: cuantumul cheltuielilor de procedura, alegerea evaluatorului, termene, pretul de pornire al licitatiei, calendarul de licitatii, modalitatea de expunere pe piata a bunurilor, etc.

 

Mai mult decat atat, procedura instituita de Legea Insolventei, elimina toata procedura judiciara prelabila vanzarii efective la licitatie instituita de Noul Cod de Procedura Civila, simpla inscriere a crditorului majoritar in tabelul de creante fiind suficienta pentru ca acesta sa decida in cadrul procedurii.

 

Mai mult decat atat, si procesul verbal de licitatie incheiat de lichidatorul judiciar poate fi contestat, insa prin Regulamentul de vanzare, creditorul majoritar paote decide cu privire la modalitatea, termenul si conditiile de contestare.

 

Totodata, decizia creditorului majoritar in cadrul unei Adunari de creditori cu privire la chestiunile expuse mai sus, conform propriilor vointe si interese, nu poate forma obiectul unui control de nelegalitate al hotararii luate in cadrul Adunari, aceasta putand face obiectul controlului judecatorului sindic exclusiv pentru vicii privind convocarea creditorilor sau desfasurarea Adunarii creditorilor.

 

 

Concluzionand, fata de norma generala instituita de prevederile Noului Cod de Procedura Civila, Legea insolventei 85/201 reglementeaza o procedura instituita in favoarea unui creditor majoritar, dandu-i acestuia posibilitatea de a a-si valorifica intr-o modalitatea aleasa de el, a drepturilor dobandite din calitatea de creditor.